Fanus Neagu a fost un scriitor, povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român. A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996); a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în 2001.

Fanus Neagu s-a nascut la 5 aprilie 1932, la Gradistea-de-Sus, in preajma Brailei, tinut al carui spirit devine structura si emblema a multora dintre prozele sale. A studiat primii 5 ani de şcoala primara in satul natal. Intre anii 1944- 1948 isi continua studiile la Liceul Militar din Iasi [trei ani ii urmeaza la Liceul Militar din Campulung-Muscel]. Apoi urmeaza scoala Pedagogica din Bucureşti, iar in anul 1952 devine cursant al scolii de literatura "Mihai Eminescu" pana in anul 1953.

Intre anii 1954-1957 invaţa la Facultatea de Filologie din Bucureşti, dar nu i-si incheie studiile. Debuteaza in 1959 cu volumul de povestiri " Ningea in Baragan". Dupa 1960, publica, la intervale relativ scurte, mai multe volume de povestiri si romane.

Descinde din familia marilor povestitori romani, dezvoltand desfasurari epice de mare densitate, cu ample si originale disponibilitati de inventie verbala. Delta, imprejurimile Brailei, Baraganul alcatuiesc in prozele sale o geografie spirituala care isi gaseste expresia intr-un stil inconfundabil.

Fanus Neagu a decedat in noaptea de 23 spre 24 mai 2011.

Opera selectiva

Somnul de la amiaza- 1960
Dincolo de nisipuri- 1962
Cantonul parasit- 1964
Vara buimaca- 1967
Ingerul a strigat- 1968 [roman]
Frumosii nebuni ai marilor orase 1976[ roman]
Pierdut in Balcania- 1982
Scaunul singuratatii- 1987 [roman]

Premii și distincții

Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Cantonul părăsit"
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul "Frumoșii nebuni ai marilor orașe"
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa "Echipa de zgomote"
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa "Casa de la Miezul Nopții" sau "Paiața sosește la timp"