Garabet Ibrăileanu s-a nascut la 23 mai 1871, Târgu Frumos. A fost un critic si istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar si prozator roman. Este una dintre cele mai influente personalităţi din literatura romana a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare ştiinţifice, creator literar, profesor de istoria literaturii romane la Universitatea din Iasi si principal redactor al revistei "Viata romaneasca" intre anii 1906 si 1930.

Invata la Bacau, Roman si Barlad, unde se remarca drept un elev foarte bun, chiar daca este foarte timid. In paralel, dupa bacalaureat, urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie din Iasi si ca bursier, Scoala Normala Superioara, care cuprindea elita Facultatii de Litere. Preda literatura romana la gimnaziu si liceu, in Iasi si Bacau.

Obtine titlul de doctor in filologie in 1912 si devine profesor titular la Universitatea din Iasi. Activitatea de scriitor si publicist, i-si incepe inca din perioada studiilor, atunci cand fondeaza si redacteaza reviste, dar aproape trei decenii, in care a fost sufletul revistei "Viata romaneasca", numele sau este legat definitiv de aceasta revista. La inceput revista este adepta poporanismului si cristalizeaza ideea specificului national.

"Spiritul critic in cultura romaneasca" [1909], il consacra ca ganditor si teoretician literar, dar nu fara a starni dispute. In acelasi an apare volumul "Scriitori si curente", prin care se afirma pe scena criticii si istoriei literare. Apio publica carti despre Al. Vlahuta si Ioan Al. Bratescu Voinesti, iar in anul 1920 ii apare un volum de "Note si impresii". In 1926 apare volumul "Sciitori romani si straini". In 1930 publica volumul "Studii literare" cu mai multe texte importante, printre care cel despre "Creatie si analiza" si cel despre "Numele proprii in opera comica a lui Caragiale