Gheorghe Gheorghiu-Dej life and biography

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965.

Gheorghe Gheorghiu s-a născut la 8 noiembrie 1901 la Bârlad, într-o mahala, ca fiu al muncitorului Tănase Gheorghiu. Copilăria sa se încheie la vârsta de 11 ani, atunci când "este dat să înveţe meşteşugul la un meşter cismar", domeniu care însă nu îl captivează. La scurt timp se angajează la o fabrică de cherestea din Dărmăneşti, apoi la postăvăria de la Buhuşi, la un maistru dogar din Piatra Neamţ şi în sfârşit la unul din Moineşti. Însă "munca grea a dogăriei slăbeşte puterile băiatului, care abia împlinise 14 ani", şi bolnav fiind, a abandonat-o un timp. Pasiunea sa pentru "ramura electricităţii" se va declanşa atunci când a asistat la montarea unui cablu electric aerian la Societatea "Steaua Română". Este momentul în care viitorul lider al Partidului comunist îşi alege meseria de bază, şi anume aceea de electrician, practicată iniţial la Atelierele Centrale de la "Steaua Română", apoi la Câmpina, la Atelierele Gafiţa de Jos şi în cele din urmă la Galaţi, de unde, graţie priceperii sale, intenţiona să meargă la o specializare în Belgia. "Lipsa mijloacelor băneşti" îl limitează la a urma un curs prin corespondenţă. Şi tot din cauze materiale, tânărul Gheorghiu nu a avut acces la o educaţie aleasă, pe măsura capacităţilor sale. Îi plăcuse cartea, dorise din adâncul inimii să urmeze mai departe şcoala, să-şi desăvârşească învăţătura, dar a fot nevoit să muncească şi să renunţe la ceea ce-i era mai drag. De la 11 ani a colindat din loc în loc căutând de lucru sau muncind în diferite oraşe, numai ca să se poată întreţine. În schimb citea mult. Cărţile sale preferate sunt: romanul "Germinal", al lui E. Zola şi "Mama" al lui M. Gorki. Lectura a rămas o pasiune, în biblioteca sa regăsindu-se operele complete ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, lucrări de Hegel, Darwin, Fourier, A. Cuvillier, lucrări de sociologie, economie politică, electro-mecanică, iar din literatură capodopere universale, romane şi studii de cea mai arzătoare actualitate.

Primul contact al viitorului liderului comunist cu mişcarea muncitorească din România are loc odată cu implicarea acestuia în greva generală din octombrie 1920. După represiunea grevei, va pleca la Galaţi unde se va angaja la "Societatea de Tramvaie". În anul 1923 a intrat în armată, în regimentul 3 Pionieri-Focşani. Pe durata efectuării stagiului militar a făcut 40 de zile de închisoare, episodul punându-se pe seama caracterului său de luptător şi a faptului că nu suporta să fie umilit, înjurat şi bătut. După eliberare, se va întoarce la Galaţi, unde, evident, se va remarca prin alte acţiuni menite a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale muncitorilor (reducerea orelor de muncă, creşterea salariilor), în urma cărora va fi concediat. Ulterior, se angajează ca electrician la Atelierele C.F.R.

Implicarea sa în mişcarea sindicală de la atelierele C.F.R. va coincide cu momentul în care ia primul contact cu partidul comunist, prin citirea unui manifest lansat de această formaţiune de extremă stângă despre "masacrul de la Lupeni". Luând cuvântul la o şedinţă de sindicat, şi vorbind în spiritul textului comunist, acesta va fi reperat de către Mitică Teodosiu şi ales membru în Comitetul Local P.C.R.
Agitaţiile instrumentate de celula de partid a ceferiştilor din Galaţi, în frunte cu tovarăşul Gheorghiu atrag atenţia autorităţilor, acesta fiind trimis, disciplinar, la Dej. Aici, Gheorghe Gheorghiu îşi va adăuga şi numele de Dej. Marea criză economică a afectat condiţiile de viaţă ale întregii societăţi româneşti, înregistrându-se scăderi masive ale preţurilor şi producţiei, falimente industriale şi bancare, concedieri masive de personal. Dej este prezentat în acest context ca iniţiatorul concentrării forţelor ceferiste, primind ca sarcină organizarea unei conferinţe naţionale a ceferiştilor, la care să participe însă doar elementele cele mai combative din sânul masei ceferiste. Conferinţa a avut loc pe 20 martie 1932, iar în mai 1932 Dej este concediat pe motivul desfăşurării unor activităţi subversive, de agitare a muncitorilor. Până la data de 14 februarie 1933 e şomer şi se ocupă numai cu organizarea şi coordonarea acţiunii ceferiste din toată ţara. Va fi arestat pe 14 februarie împreună cu Vasilichi, Chivu, Petrescu, Doncea si condamnat la 12 ani de detenţie. Activitatea sa conspirativă va continua pe întreg parcursul ispăşirii pedepsei, culminând cu crearea, la 1 mai 1944, a Frontului Unic Muncitoresc. În conformitate cu istoriografia oficială, colaboratorii săi din această perioadă au fost: Teohari Georgescu, Chivu Stoica, Miron Constantinescu, Alexandru Drăghici şi Emil Bodnăraş.

Evadează din lagăr în noaptea de 13 August, după ce stabilise cu deamănuntul şi planul de evadare a celorlalte cadre de bază ale Partidului, aflate în lagăr. Evadarea tovarăşului Gheorghiu-Dej fusese organizată, din însărcinarea Comitetului Central al Partidului Comunist Român de către tovarăşii Ion Gh. Maurer şi Mihail Roşianu. Astfel, în noaptea de 13 august, după 12 ani de osândă şi temniţă, Gheorghiu-Dej revine liber, în fruntea luptei pentru libertatea poporului. Începe o altă perioadă în viaţa lui; în locul luptătorului şi conducătorului din umbră, avea să apară, uriaşă, figura organizatorului, a constructorului, a omului de Stat. Este debutul carierei politice a lui Gheorghiu-Dej, care din postura secretarului general al P.C.R. va ocupa, succesiv, funcţii importante pe linie de stat. La 5 noiembrie 1944 devine ministrul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice, apoi vine în fruntea Ministerului Economiei Naţionale.

În ceea ce priveşte viata personală trebuie mentionată căsătorit cu Maria Alexe, fiica unui sifonar din oraşul Galaţi, Dej cu care a avut două fete: Vasilica (Lica, pentru care avea o mare slăbiciune) şi Constantina (Tanţi). Mutat disciplinar la Dej, acesta este părăsit de soţia sa, care se recăsătoreşte doi ani mai târziu, în 1933. Deşi se pare că în viaţa sa a mai existat o tentativă de căsătorie, aceasta însă nu s-a finalizat (în 1938 Dej a cerut acordul Partidului comunist pentru a se căsători cu Elena Sârbu, activantă comunistă).În privinţa aspectelor legate de implicarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în mişcările sindicale din perioada interbelică, a legăturilor cu Partidul comunist, acestea conţin unele exagerări, tocmai pentru o mai solidă legitimare a "tovarăşului".

Ulterior anului 1948, Dej a devenit principalul lider al regimului de democraţie populară. Va deţine şi funcţiile de preşedinte al Consiliului de Miniştri, în perioada 2 iunie 1952 - 3 octombrie 1955, şi pe cea de preşedinte al Consiliului de Stat (21 martie 1961 - 19 martie 1965).

A decedat pe 19 martie 1965 din cauza unui cancer pulmonar.

Read more