Ofelia Manole (1908-1983) a fost o comunistă ilegalistă și un demnitar român ocupând mai multe funcții în aparatul de propagandă al P.M.R. și P.C.R. Șefa secției Cultură a Comitetului Central, a fost adjuncta lui Leonte Răutu, denumit de "Raportul Tismăneanu" "dictatorul culturii române". Membră a Partidului Comunist din România (P.C.d.R.) din anul 1926, ajunge membră a C.C. al P.C.R. și președinta U.F.D.R. (Uniunea Femeilor Democrate din România).

Născută Zeidman, a rămas cunoscută în istoria comunismului cu numele primul ei soţ, Manole H. Manole. Luptător în războiul civil din Spania, acesta a trăit apoi în Uniunea Sovietică. În anii războiului a fost unul dintre principalii colaboratori ai Anei Pauker.

Ofelia Manole, fiica lui Isidor şi Ernestina, s-a născut la Reni în 1908. În 1926, când era elevă de liceu, a aderat la UTC. Pentru studiile universitare a venit la Bucureşti, unde s-a înscris la Facultatea de Litere şi a continuat să militeze în mişcarea comunistă. Convingerile sale politice erau cunoscute poliţiei, care le consemna în dosarul personal deschis pe numele ei.

În 1933, Curtea de Apel Constanţa a condamnat-o la opt luni închisoare. A executat pedeapsa, apoi şi-a reluat activitatea politică. A fost arestată din nou în martie 1935, împreună cu Grigore Preoteasa, Ileana Răceanu şi alţi membri ai conducerii UTC Bucureşti. A fost condamnată la doi ani închisoare. La finele deceniului patru a fost cooptată în conducerea Ajutorului Roşu. În timpul războiului a fost închisă.

După 23 august 1944 a deţinut mai multe funcţii. Între 1948 şi 1960 a fost membru supleant al Comitetului Central. În 1948 a fost numită secretar general al Ministerului Sănătăţii. În anii '50 a fost adjunct al şefului secţiei de Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Central. Ca şi alţi ilegalişti, a fost sancţionată la plenara din iunie 1958